Decembrie, în fiecare an ne aduci bucurie și ne reamintești istoria acestei țări greu încercată.
Decembrie, urmează să cadă filă cu filă din calendar însă azi, prima zi din această lună vine pentru fiecare român cu speranță, bucurie și demnitatea că s-a născut român. Fiecare dintre noi poartă în suflet această bucurie, că este român. Da, astăzi a fost și este despre noi despre stămosii noștri care ne-au lăsat moștenire aceasta glie pentru că este ceva în AND-ul nostru ce nu se găsești niciunde. Desi suntem umbriți de tot ce trăim de aproape doi ani, de faptul că viețile fiecăruia s-au schimbat suntem un popor care se poate adapta la orice, oricând, un popor care se reinventează și un popor care știe că atunci când este sărbătoare, grijile sunt lăsate să aștepte puțin, hainele pline de griji sunt schimbate cu cele de voie bună.
Decembrie, în fiecare an ne amintești de cei ce au dus mai departe numele acestei țări fară să-și așeze interesele personale în față. Ingineri, medici, sportivi, inventatori, toți au purtat cu mândrie bucuria că sunt români. Azi, mândria parca a pălit însă speranță arde în fiecare dintre noi și sigur focul se vă aprinde din nou.
Azi, 1 Decembrie, îți mărturisesc că te-am purtat în suflet și că am trecut prin mintea mea fiecare om care a urcat tricolorul pe un podium și a pus numele România pe buzele multor oameni în această lume. Dintre toate cel mai tare mă lovește în inima și cu emoție în ochi întrebarea lui George Enescu către mama să: „Mama, pot să le spun acolo (Viena) că sunt roman?, întrebă deodata Jurjac (George Enescu) – Sigur, de ce să nu le spui? – Mă gândeam… să nu creadă că… mă laud! “
Însă românul din mine se trezește când citesc aceste rânduri despre Regina Măria:
“A intrat în Palatul Regal pe la prânz cu cei care o însoțeau. -Vă rog sâ mâncați ceva. Într-o oră ne întoarcem la spital. Ostașii noștri răniți au nevoie de noi, a spus Regina Maria. -Majestate, vă rugăm totuși să vă faceți injecția împotriva tifosului. Este prea periculos pentru dumneavoastră! -Eu nu am timp să fiu bolnavă, domnilor. Am România în gând, inimă și suflet. Respir pentru neamul acesta. Iată de ce, nimeni și nimic nu mă vă înfrânge. Ne vedem într-o oră! Aceasta a fost Regina Măria, cea care a iubit România mai presus de orice.”
No Comments