Cu siguranță această poveste vă este foarte cunoscută și chiar dacă nu ați citit-o sigur ați vizionat filmul sau celebrul balet „Spărgătorul de nuci” de P. I. Ceaikovski, libret ce are la bază versiunea scrisă de Alexander Dumas (tatăl), în anul 1844.
Așadar, vreau să fac un salt prin timp și să adun câteva cuvinte despre cum a luat naștere povestea. Am să învârtesc ruleta și am să opresc timpul în anul 1816, anul când a ieșit la lumină această poveste.
Ernst Theodore Amadeus Hoffmann a fost scriitor, compozitor și pictor de origine germană. Cunoscut ca și prozator el a fost cel care a cultivat genul basmului cult, nuvelistic și fantastic. Deși foarte talentat în domeniul artei (muzică, pictură și proză), a studiat dreptul activând ca jurist în provinciile poloneze ale Prusiei. Din anul 1808, el se stabilește la Bamberg și trăiește pentru o scurtă perioadă de timp ca artist independent, mai târziu fiind angajat al teatrului din oraș în calitate de compozitor și dirijor. Cel de-al treielea prenume și l-a însușit mai târziu și a făcut acest lucru din admirația pe care o avea pentru Mozart.
În seara aceasta este vorba despre cuvintele citite și povestite, cuvintele prin care eu am înțeles povestea pentru că fiecare poveste are o interpretare proprie și fiecare dintre noi găsește în cuvintele poveștilor spuse de alții, propria lui poveste.
În scrierile sale, Hoffmann îmbină elementele fantastice cu diverse aspecte ale realității. Temele prozei sale se datorează mediului în care a crescut. Despărțit la o vârstă foarte tânără de fratele său și-a petrecut colilăria având în jur oameni în vârstă și acest lucru i-a permis scriitorului în „Spărgătorul de nuci și regele șoarecilor” să confrunte lumea fanteziei cu cea reală, să afirme valoarea prieteniei și încrederii în sine asociind-o cu o luptă simbolică între bine și rău.
Cred că această poveste este una de Crăciun, un spărgător de nuci, nu-i doar un spărgător de nuci și atât, el poate să fie un salvator al unei națiuni, un prinț al unui regat sau doar un personaj pozitiv care să trezească încredere și seriozitate. Cred că este o pveste pe care o putem pune pe listă și să o ascultăm în serile de decembrie alături de cei dragi.
Așadar să ciulim urechile și să ne lasăm purtați pe tărâmul fantastic al personajelor pe care Hoffmann ni le-a lăsat scrise.
No Comments