Asfințit de răsărit-asfințit de an.

Suntem diferiți și iubim diferit. Simțim diferit, ne manifestăm diferit și la final ne rănim reciproc…

Când “orice” se sfârșește, un “orice” renaște. Undeva, la capăt de lume, acel “orice” se reîntregește.
Asfințit, fiecare este diferit, l-am alergat și de cele mai multe ori l-am prins la fracțiune de secundă și mulțumirea că l-am prins, privirea mea încremenită în flăcările lui, a fost de fiecare dată unică. Mi-a răsplătit retina și inima mea a mai adăugat o poveste la colecția de apus, în care se trezea speranța următorului răsărit.

Răsăritul este o altă poveste!
Deși prinși în aceleași mreje, legați unul de altul, un lanț al slăbiciunilor fără de care existența pe această planetă nu ar avea sens, răsăritul și asfințitul prezintă spectacole unice în care sunt amestecate povești de iubire, de început sau de sfârșit, eterne sau platonice.

Am vânat asfințitul în anul 2021 atât cât am putut de mult și m-am numit “vânătoare de apus”. Le port în minte pe fiecare în parte, diferite dar cu o trăsătură comună: strălucirea hipnotică ce te poartă către un alt tu în care, atunci când te găsești, te placi.

La apus de soare, cu Soarele lângă tine, nu vă pot spune cât de minunat este! Tu îl privești în erupția fantastică de culori calde și el te mângâie și te protejează.
Asfințit, un schimb de iubire între un zeu și o fată rătăcită, vânătoare de speranțe care reușesc să se nasc în răsărit.
Probabil că asfințitul este confirmarea fiecărui răsărit.
Te port cu mine mereu și mereu. Când îmi esti cenușiu, închid ochii și tu îmi scalzi în lumină întunericul.
Te iubesc, Soare, te iubesc pentru fiecare asfințit și pentru fiecare răsărit.

Te aștept și-n anul care vine să-mi mângâi chipul și să-mi inspiri gândurile.