Mai devreme sau mai târziu acest fenomen ajunge să ni se facă cunoscut fiecăruia dintre noi. Un vechi proverb românesc spune: “Nu lasa pe mâine ce poți face azi!” însă o variantă modernă spune: “…lasă pe poimâine, poate nu mai este nevoie.”
Murphy spunea: “Amânarea este cea mai îngrozitoare formă a negării.” (citat din cartea Legile lui Murphy “Editura Universal Dalsi 1996”, Editura Marian, legea 58).
Obișnuim, firește, fiecare dintre noi să amânăm lucrurile sau să le lăsăm pe mâine sau pe săptămâna viitoare sau poate luna viitoare și așa ajungem să sfârșim prin a nu le mai realiza niciodată. Amânăm în general lucruri sau mai bine zis acțiuni pe care le conștientizăm, pe care cumva am vrea să le facem dar care ne scot din zona de confort. Sunt în general lucruri care țin de activități pentru care credem că mai avem timp, că nu-i musai să le facem acum.
De exemplu: dacă trebuie să mergi să faci un control medical dar nu te deranjează neaparat ceva, amâni, sau să presupunem că depinzi de un job la care ai fost selectat pentru interviu, în această situație, pregatit sau nu, mergi.
Amânăm lucruri precum cititul unor cărți, învățarea unei limbi străine, începerea unei alimentații sănătoase sau introducerea în rutina zilnică a unui anumit tip de activitate fizică.
Lucrurile pe care le amânăm revin, ele se trezesc atunci când nemulțumirea că nu am făcut la timp acele acțiuni, ne umbrește. În acel moment ajungi să “dai milităria jos din pod” și să organizezi lucrurile și acțiunea să se materializeze și mai apoi să-ți dai seama, plin de euforia reușitei că era bine dacă acest lucru era deja făcut mai devreme. Bineînțeles că apare promisiunea de a nu mai amâni lucruri.
Anumite evenimente pe care le tot plimbăm de azi pe mâine, amânându-le, se pot recupera însă nu toate.
Amânarea poate da bătăi de cap, repercursiunile ei fiind multiple. Faptul că amânăm ca anumite evenimente să se întâmple în viața noastră pot să dezvolte în noi lipsa încrederii de sine, frustrare, nemulțumire etc.
Am să mă raportez la două situații în care sunt sigură că fiecare ditre noi s-a aflat măcar o dată. Sunt momente când ne dăm seama că trebuie să dăm un refesh și să adoptăm un stil alimentar sănătos, nu mă refer aici doar la a mânca cât mai organic, ci a mânca cumpătat si echilibrat. Vrem să ne punem corpul în mișcare și pentru acest lucru trebuie să-ți stabilești un program în care antrenamentele să se transforme în rutină, aici rutina este constructivă.
Mă raportez doar la aceste două exemple pentru că, deși sunt iubitoare de sport și de a avea o alimentație echilibrată, nu-mi iese mereu….
Amânarea este vocea zonei noastre de confort, așa cred…însă din momentul în care te-ai înarmat cu voință, o foie de hârtie și un pix, asta pentru clasici, sau cu agenda electronică, pentru cei moderni, lucrurile încep să se întâmple. Astfel prioritățile pot să fie așezate la fel ca o listă de cumpărături în care faci planul și treci la acțiune.
Planificarea este primul pas pentru a pune piedică amanării. Amânarea nu este o moștenire, este un obicei, o atitudine, pe care o putem lăsa departe de proiectele noastre.
Amânarea lucrurilor vine ca o luptă. Planul de a o învinge poate să devină o victorie personală care-ți dă încredere, confort și siguranță!
Cred că fiecare dintre noi avem puterea de a învinge acest fenomen numit “amânare” și a lăsa ca lucrurile minunate să pătrundă în viețile noastre lăsând timpul să-și facă treaba în armonie.
Cred în motivarea de a pune lucrurile în mișcare, cred că amânarea lucrurilor este o piedică ce trebuie “parcată” departe de ograda fiecăruia.
Avem momentul etalon al gândurilor pentru a realiza ceva și acest moment “zero” nu cred că trebuie lăsat hrană amânării. Să ne hrănim cu propriile noastre idealuri prin punerea lor în practică fix de la momentul în care ideea a sclipit în Universul nostru.
Duminică frumoasă!
No Comments