Am iesit să alerg dimineața, înainte ca soarele să răsară și orașul să se trezească.
Am ieșit să alerg și să-mi așez gândurile în ordine, mai apoi să le las să se întâmple amestecat, după voia sorții.
Am ieșit să alerg în răcoarea dimineții de iarnă, ce ne-a ferit orașul de haina-i albă.
Am ieșit să alerg pentru că inimii mele îi plac notele pe ritmuri alerte.
Am ieșit să alerg pentru că muzica-mi sună mai bine acompaniată de ritmul bătut al inimii.
Am ieșit să alerg pentru că aș vrea să donez câțiva pași celor ce și-au pierdut picioarele, celor ce, încremeniți, stau într-un scaun cu rotile.
Am ieșit să alerg dimineața, la îmbinarea nopții cu zorii de zi, când mândra Luna apune, obosită de atâta veghe și mărețul Soare se pregătește să ne minuneze ziua.
Am ieșit să alerg pentru că încă pot și pentru că într-o zi când nu am să mai fac acest lucru, atunci zile acestea-mi vor inunda sufletul de bucurie și de mulțumire că nu am irosit nimic, amintirile acestea vor sta mărturie că am putut și am făcut.
Am ieșit să alerg plimbându-mi picioarele pe trotuarele goale, încă adormite. Pașii mei le gâdilă mustața de, bună dimineața și, nu mă-njură…
Am ieșit să alerg și la final am să culeg câteva broboane de transpirație și un zâmbet larg al stării de bine, urmat de energia frumoasă ce-mi va acompania munca de fiecare zi.
Am ieșit să alerg și în drumul înapoi spre casă, orașul s-a trezit.
O zi cu spor(T)!
No Comments