Ca un glob de cristal ce riscă zi de zi la o atingere ușoară să moară!
Suflet jertfit pentru eterna căutare a iubirii ce nu moare, în care ai obosit să cauți, bezmetic prin întunericul nopților târzii de primăvară…
Și te-ai oprit din mers, din căutări, din respirat și din privit…
Însă…
Nu ai renunțat să crezi chiar dacă azi mulți se-nșală.
Nu ai renunțat să te ridici chiar dacă alții, prin vorbe și fapte dure încearcă să te doboare…
Nu ai renunțat să râzi când sufletul în lacrimi, deși nu știe, înoată iară… sperând că bine o să fie…
Nu ai renunțat să fii cu chipu-ți blând, senin, chiar de afară îi vânt și picături de ploaie reci ce-ncearcă să te-ntoarcă, să-ți amintească că ești doar un glob fragil ce stă să se sfărâme în mii și mii de particule fine….
Suntem oameni… și tu, și eu…
Spre căutări cu riscuri fără margini ne este scris să mergem,
iar la final, când totul s-ar opri din căutări, printre dinți șoptit cu vorbe de oboseală și lăcrimând să ne spunem dezamăgit :
“Beaucoup de bruit pour rien.”( William Shakespeare).
No Comments