Alergarea montană din inima Carpaţilor a fost o experienţă unică pentru mine, mai ales că a fost primul semimarathon montan de tip trail running. Deși prognoza meteo s-a anunțat a fi cu ploaie, norocul ne-a dat cele mai frumoase raze de soare.
Experiența frumoasă a început încă de dimineață din momentul în care am călcat pe tărâmul iubitorilor de munte, în cea mai frumoasă localitate din țară, Fundata, străjuită fiind de munții Bucegi pe de o parte și de munții Piatra Craiului pe de altă parte, fiind totodată și cea mai înaltă localitate din România, situată la o altitudine de 1.360 de metri.
După doi ani de “fară participare la evenimente de acest gen”, nu credeam să mai am ocazia să-mi încarc bateriile cu acest fel de energie, nu credeam să mai văd atât de mulți oameni în același loc cu aceași dragoste de mișcare și poftă de alergare. Minunea s-a întâmplat și iată că bucuria de ne fi găsit împreună ne-a adus aproape.
Organizarea impecabilă, traseul bine semnalizat, punctele de alimentare au fost amplasate la distanțe foarte bine gândite. Atunci când aveam sentimentul că nu mai pot, la câteva sute de metri se zăreau oamenii care ne încurajau și oboseala disparea parcă prin magie. Am întâlnit pe traseu oameni faini care ne-au susținut, păreau implicați ca și când cursa noastră era și cursa lor.
Ajunși în zona de start urmăream cum oamenii mișunau ca niște albinuțe nerăbdătoare să iasă din stup și să meargă la cules de nectar. O mare de oameni îmbrăcați în galben parcă puseseră stăpânire pe resortul din Fundata.
Primul meu semimaraton montan 🙂 Prima mea experiență de acest fel, cu participare, experiență la care visam de foarte mult timp. Pandemia mi-a lăsat câteva urme din acest punct de vedere dar se pare că lucrurile s-au așezat și viața mi-a lăsăt o poartă prin care să trec și să-mi pot scrie povestea care să-mi umple sufletul de bucurie.
Startul s-a dat așa cum se obișnuiește la astfel de evenimente după ședința tehnică și încălzire. Sesiunea de încălzire a fost susținută de binecunoscutul și nelipsitul de la astfel de evenimente, Horațiu Dumitrescu, Product Manager World Class Romania.
Startul s-a dat și am plecat cu zâmbetul pe buze gândindu-mă că cei 21 de km vor trece cât ai clipi. Am tras în piept aerul curat de munte ca mai tarziu să-mi scald privirea spre crestele frumoase ale Craiului pitoresc.
După start am pornit zâmbind și mi-am spus: “poate să plouă pentru că oricum nu-mi mai pasă”. Mai târziu am zărit un măgăruș care alerga în țarcul lui de pe dealul din aproierea traseului parcă să ne încurajeze, o cireadă de văcuțe ce-și savurau liniștite masa, bălăngăneau din talanga de la gât dorindu-se parcă a fi majorete, puțin mai sus, un cal superb a făcut și el un galop ca și când și-ar fi dorit să participe la această cursă, florile munților, brazii și potecile bătătorite de sutele de picioare parcă a însuflețit creasta de 1000 de metri ce urma să o parcurgem mai la picior, mai în alergare, atât cât permiteau puterile fiecăruia.
Primul punct de alimentare, puțin după 5 km a fost mană cerească. Suc proaspăt de lămâie, apă și o bucățică de glucoză, luate în fugă mi-au dat suficientă energie care să mă ajute să urc pe un segment de 5 km cei 1000 de metri diferență de nivel.
Urcarea a fost fantastică! M-am simțit mai aproape de cer și mai prezentă pe Pământ, am lacrimat puțin și apoi am lărgit zâmbetul de la ureche la ureche în semn de mulțumire că sunt acolo, că pot să fac acest lucru și mai ales că vrema minunată mi-a fost aproape la o primă experiență de acest fel.
Imediat după urcarea ce părea că nu se mai termină și lipsa mea de antrenament care avea și ea ceva de spus, ce să vezi? punctul doi de alimentare 🙂 cam obosisem cei drept dar gândul că urmează coborârea și apoi finalul mă motiva și mai tare să merg tot înainte.
Urma coborârea mult așteptată! Dar asta nu înseamna că este ușoară, poate mai puțin ușoară decât la urcare … aici mi-am amintit de tehnicile de coborâre pe care le-am învățat de-a lungul experiențelor mele sportive și m-am bucurat foarte mult să le pot aplica cu succes până la coborârea finală. Înainte de concurs mi-am propus să nu mă accidentez și să reușesc să termin cursa în trei ore.
Eram deja la km cu numărul 15 când gândul îmi zbura deja la finish, ce mai contau încă 6 km când ce fusese greu era de acum amintire? Tot înainte cu bucuria și mulțumirea că am această poveste scrisă în cartea mea cu amintiri. În această ultimă bucată mi-am făcut timp să culeg câteva flori și să le imortalizez într-o imagine care-mi va aminti de bucuria ce mi-a scăldat sufletul.
Pe tot parcursul celor 6 km până la terminarea cursei privirea aproape că mi-a fost doar în jos și gândul că nu mai este mult parcă mă făcea să-mi doresc să zbor. Un deal, o vale, încă un deal și iar o vale, apoi încă o echipă de oameni care să ne țină bătăile inimii sus și picioarele în mișcare, spuneau încercând să ne convingă: “încă un deal și promitem că urmează și o coborâre frumoasă”. Ce nu știam noi era că după “coborârea frumoasă” mai era un ultim deal, cu adevărat ultimul, cel de dinainte de finish.
Din ultimul km și jumătate, unul l-am mers iar cei 500 de m rămași i-am alergat spre linia mult așteptată a finalului.
Nu am scos timpul de 3 ore așa cum mi-am propus, am scos 3h 25″ fără incidente și cu zâmbetul pe buze.
După linia de sosire am primit medalia care confirmă faptul că am fost acolo, o medalie muncită ce-mi va aminti de această experiență tare frumoasă.
De curând am achiziționat cartea domnului doctor Dinu Mititeanu, Chemarea muntelui, în care am găsit cele mai frumoase gânduri și experiențe povestite și nu pot să nu las aici scris aceste citate pe care mărturisesc că parte din ele le-am trăit:
“Zac pe marginea stâncii, cu capul în mâini, mută de mirare. Ce împăcare să rămân față în față cu natura! Nu vorbesc, nu gândesc, nu fac nimic. Zac mută, lăsând să se scurgă peisajul în mine ca-ntr-un sorb.” (Mariana Vasiliu)
“Sus, pe vârf de MUNTE, cuprinzând în largul zării tot ce are acest Păamânt zămislit de Dumnezeu, vei fi puternic și fericit, măreț și iertător, vei fi așa cum trebuie să fii și poate n-ai știut-o încă.” (Mihai Jurca).
Să fie cu spor(T) de orice natură ar fi el!
No Comments