Credinţa, nădejdea şi dragostea.

“Acum dar rămân acestea trei: credinţa, nădejdea şi dragostea, dar cea mai mare dintre ele este dragostea.” (1 Corinteni, 13:13)

Credința este sădită adânc în fiecare dintre noi. Este, poate, cel mai frumos dar pe care l-am primit, cel mai prețios sfat pe care bunii și străbunii noștri au încercat să-l păstreze proaspat din generație în generatie în conștiința fiecăruia dintre noi.

Cine nu are credință, nu are putință.
De multe ori ne dorim realizarea anumitor lucruri în viețile noastre, fie că alegem să urmăm anumite cursuri pentru a ne dezvolta profesional, fie trebuie să le urmăm pentru a urca ierarhic în anumite funcții la locul de muncă sau pur și simplu vrem să ne dezvoltăm în anumite domenii pentru a îndeplini satisfacerea unor dorințe mai vechi. Indiferent care este scopul, credința că vom realiza ceea ce ne-am propus este adânc săpată în subconștientul nostru. Fără ea, lucrurile nu se întâmplă.
Poate că mă vei contrazice însă am să pun o întrebare: vizualizezi victoria în proiectele pe care le targetezi? Dacă da, atunci credința este acolo, prezentă în tăcere.

Credința este o alegere. Fiecare alege dacă să creadă sau nu. De asemenea, credința nu este o întâmplare, ea s-a strecurat în noi și tot noi decidem dacă o lasăm să crească sau nu.

Suntem tentați să uităm că în spatele reușitelor noastre indiferent de ce natură sunt se află credința.

Credința se sprijină pe nădejde.
Nădejdea vine în urma credinței și a faptului că de undeva lucrurile se pot așeza astfel încât să nu te rătăcești.
Nădejdea este acel sentiment de emoție ce așează ideea că lucrurile pozitive sunt aproape de tine.
Cred că ușa iubirii se deschide prin nădejde. Suntem construiți să trăim având motivații pentru că motivația este aceea care aduce puterea în suflet pentru a îndeplini dorințe.

Abia acum am găsit legătura dintre cele trei: credință, nădejde și dragoste. Niciodată nu-i târziu să înțelegi că aceste trei sunt ca un buchet de flori de câmp care se completează făcând ochiul să lăcrimeze de bucurie. Una se sprijină pe cealaltă: credința în nădejde și nădejdea în dragoste. Cred că fără ele suntem pierduți. Uneori uit să cred chiar și în cele mai neînsemnate lucruri, motiv pentru care lucrurile nu se realizează… Acest lucru mi-a adus aminte de acest verset din Biblie.

Nădăjduiesc că am făcut bine că mi-am amintit, cred că am făcut și mai bine că le-am așezat aici ca mărturie a readucerii aminte.

Nădăjduim în fiecare zi să nu ne pierdem bucuria de a iubi. Iubirea vine din lucruri mărunte, atât de mărunte că de cele mai multe ori nu le vedem și avem sentimentul că suntem părăsiți de dragoste.

Dragostea este eternă! Nu se stinge niciodată, licărește, pâlpâie dar nu piere pentru că mereu nădejdea este acolo pentru a o sprijini, pentru a o reaprinde.

“Dragostea este îndelung răbdătoare, este plină de bunătate, dragostea nu pizmuieşte, dragostea nu se laudă, nu se umflă de mândrie, nu se poartă necuviincios, nu caută folosul său, nu se mânie, nu se gândeşte la rău, nu se bucură de nelegiuire, ci se bucură de adevăr, acoperă totul, crede totul, nădăjduieşte totul, suferă totul. Dragostea nu va pieri niciodată.” (1 Corinteni, 13:4,5,6,7,8)

Când dragostea atinge sufletul, rîurile de iubire se varsă lăsând lumina să se așeze peste cei îndrăgostiți pentru că: “Iubirea nu este un târg: te iubesc pentru că mă iubești. Iubirea este o certitudine: te iubesc pentru că te iubesc.”(Liviu Rebreanu).

Credința, nădejdea și dragostea pe toate le simt cam așa, toate ascunse în minunata operă a lui Brahms care îmi inundă sufletul de bucurie și ochii de lacrimi.

Brahms – Walc A op. 39 nr 15 Kaja Danczowska / Janusz Olejniczak: https://www.youtube.com/watch?v=egDxDo_Nhro
*sursa: youtoube

Nădăjduiesc cu credință că dragostea este acolo și că va rămâne puternică, atât de puternică încât să ne trezească și să ne amintească că dintre toate, ea, dragostea este cea care ne va salva de orice. Să fim mai buni și fără frică!

“Când iubim, întotdeauna ne străduim să devenim mai buni. Când ne străduim să devenim mai buni decât suntem, totul în jurul nostru devine mai bun.” (Paulo Coelho)