În această seară am vorbit cu părinții mei şi îmi spuneau că aşteaptă colindătorii. Apoi mi-am dat seama că am uitat că în această seară vin colindatorii să anunţe venirea Crăciunului, Nașterea lui Isus Hristos.
Ne-am născut cu tradiția Sfântă a Crăciunului, obicei plantat adânc în ADN-ul nostru şi acest lucru îmi lasă garanția că nimeni nu ni-l poate fura vreodată.
Este drept că nu mai avem acele ierni de altă dată, lipseşte sunetul de scârțâit al paşilor pe zăpadă. Poate, zilele astea doar mirosul rece ne-a amintit că este iarnă şi amintirile s-au trezit la gândul gerurilor de altădată, la mirosul fumului de cărbune ars în sobele oamenilor din sat care azi este doar o amintire. Liniștea din casa bunicilor şi parfumul de mere coapte în gura sobei, poveștile din război ale bunicului, lampa de pe masă ce licărea fumegând pe sticla prea prețioasă în timp ce mama şi bunica țeseau de zor etamina albă iar tata şi bunicul fie ne încântau auzul cu instrumentele pe care le aveam în casă (acordeon, vioară), fie se afundau în discuții pe teme politice, fotbal sau cel mai frecvent pe teme religioase. Radioul bunicului nu era doar un element decorativ la noi acasă. Alimentat cu baterii, pentru că doar aşa se putea atunci, era cel mai bun informator legat de ce se întâmpla în afara țării noastre, pe atunci stăpânită de regimul comunist.
Mi-au trecut prin minte ca un film derulat pe repede înainte obiceiurile din ajunul Crăciunului: împodobirea bradului, îmi amintesc cu plăcere că într-un an nu am avut loc de pus nici măcar un glob pentru că tata ne adusese de la Moscova un geamantan plin cu figurine din ciocolată 🙂 acesta este bradul pe care îl păstrez pentru totdeauna în sufletul meu!
Casa era curată şi înmiresmată de aburul cald al cozonacilor pe care bunica îl pregătea din timp pentru a fi gata până în “colindatul copiilor”. Bunicul era mega nerăbdător să mănânce cozonac, abia îl lasă puțin să se răcească 🙂
Mama ne pregăteam tortul cu ciocolată şi vişine din vişinată, prajitura carpați, prajitură ce era făcută de toate vecinele de pe uliță 🙂
Celebra salata a la boeuf, fără carne 🙂 oualele umplute şi decorate frumos, sarmalele, curcanul făcut la cuptor cum doar bunica ştia să-l pregătească.
Pregătirea sufletească a noastră, a copiilor, pentru plecatul la colindat. Aveam o “trăistă” specială pentru aşa ceva, “traistă” pe care unii o moşteneau de la frații mai mari. Strângeam în ea nuci, biscuiți, care a doua zi se transformau în gustosul salam de biscuiți, bradoşi, cozonac, mere şi ce putea fiecare să ofere.
Erau în sat câteva case la care eram nerăbdători să ajungem! Case care ne aşteptau cu bradoşii gata scoşi din cuptor. Nu ştiu care era secretul lor, al femeilor care făceau bradoşi dar sigur făcea ele o magie pentru că mereu avea pentru fiecare tură de colindatori bradoşi gata scoşi din cuptor. Aceştia nu sfârșeau în traista pe care o purtam la gât, aceştea erau îmbrățişați de mâinile noaste pentru a ne încălzi și în final ajungeau să fie devorați.
Îmi amintesc că doua, trei zile doar despre aceşti bradoşi pufoşi vorbeam.
Colindatul din ajunul Crăciunului se făcea în data de 23 decembrie și ne anunțam prezența la fiecare casă cu acest cântec: “Bună seara la ajun că poimâine-i Moş Crăciun cu bucata pe tăciun…(apoi ne strigam câți eram în gaşcă: 5, 7, etc.).
De cele mai multe ori în fiecare an în această seară veneau şi primii fulgi de nea, spre marea noastră bucurie 🙂
Urcatul dealurilor cu sania în spate ca mai apoi coborârea să fie fantastică, trezește în mine şi acum acea emoție.
Am început să scriu pornind de la faptul că tata şi mama mi-au amintit că azi se merge cu colindul şi mintea mea m-a purtat prin toate aceste amintiri pe care am vrut să vi le împărtăşesc.
Ştiu că mirosul Crăciunului este unic însă farmecul lui este unul singur: magic.
Să avem sărbători cu sănătate şi linişte!
No Comments