Cuibul Artiștilor.
te sărutasem în vis, înainte să te cunosc.
“Anemoia”.
Am stat 68 de minute fără să ating telefonul. Nicio piesă de teatru nu m-a captivat astfel până acum. Nici nu știu cu ce să încep! Am primit o invitație neașteptată la această piesă de teatru, care se joacă la Cuibul Artiștilor – Facultatea de Inginerie a Instalațiilor, București. Nici măcar nu știam că acest loc minunat există! Nici nu știam dacă să merg sau nu…
Mi-am dat seama, și nu, nu este prima dată când am observat acest lucru: nu locul în care se joacă teatrul este cel mai important, ci modul în care actorii interpretează piesa. Aceasta este esența, diferența care contează.
Despre spectacol.
„Anemoia” este un spectacol care m-a răscolit profund. Am plâns în timpul reprezentației, imediat după și chiar la o oră după ce am plecat din sală. A doua zi, încă sedimentam informațiile și plângeam de parcă, cumva s-ar fi rupt barajul unde-mi stăteau lacrimile, ascunse de prea mult timp, de teamă să nu-mi inunde obrajii și să-mi înroșească ochii… inevitabilul s-a produs…
Așteptarea pe holul de la Facultatea de Inginerie a Instalațiilor până la începerea piesei, a fost plăcută. Ne-au servit un pahar cu ceva despre care am crezut inițial că are alcool. Extazul meu s-a spulberat însă când cineva a întrebat, iar răspunsul a fost: „Nu, nu are alcool” . Tocmai ce crezusem că mă voi ametii… și era să o fac, placebo, dacă nu auzeam conversația.
Când am intrat în sala de teatru, m-a cuprins o emoție necunoscută, pe care nu știam cu ce întâmplare din viața mea s-o asociez. Scena era împodobită cu grâu și maci roșii, iar un abur misterios se ridica, creând senzația de pământ încălzit la amurgul dimineții. Muzica era perfect aleasă – nu cred că altceva s-ar fi potrivit mai bine.
Povestea.
Imaginea de ansamblu a piesei explorează iubirea – acea iubire pe care o trăim cu toții, mai devreme sau mai târziu, bogat sau sărac, frumos sau urât. Este povestea iubirii pierdute, acea iubire pe care, odată găsită, crezi că nu se mai poate pierde niciodată. Piesa este povestită și interpretată într-un mod incredibil de autentic. Ne arată mai multe etape ale iubirii, stări pe care toți le-am trăit sau le vom trăi. Iubirea ne face pe toți frumoși și importanți atâta timp cât este acceptată de ambele părți. După ce se rupe firul, se uită primul sărut, prima atingere, primele mărturisiri…
Spectacolul are două tablouri scenice:
• Ea, în camera ei, aprinsă de iubirea ce i-a schimbat viața printr-o persoană la care s-ar fi gândit cel mai puțin.
• El, în camera lui, captivat de o femeie pe care o vedea zilnic, fără să creadă vreodată că ar putea fi remarcat de ea. Deși veneau din lumi diferite, iubirea i-a adus împreună. Poveștile lor, deși paralele, se întâlnesc într-un mod unic la un moment dat, în aceeași casă, în același pat.
Actorii
Serin Jemaa și Victor Țăpeanu, doi actori de o frumusețe incredibilă. Pentru o clipă, am crezut că Leonardo DiCaprio a aterizat pe scenă! Mă uitam din primul rând și mă întrebam dacă este chiar el. Mi-am amintit cum, ani de zile, îi aveam posterele pe pereții camerei de cămin – iar acum îl vedeam „live”, la doar câțiva metri de mine. Ea, o femeie de o frumusețe și o gingăși aparte, grațioasă și plină de emoție.
Trăiri și concluzii.
Nu știu dacă pot povesti această piesă pe deplin. Tot ce știu este că m-a răscolit, cu bune și cu rele. Și, până la urmă, chiar și relele au fost bune, pentru că m-au făcut să simt, să descopăr și să trăiesc.
Iubirea trebuie trăită. Chiar și atunci când nu mai există, rămâi cu amintirea că ai avut-o.
Acest spectacol a fost rezultatul unei munci de 18 luni, iar efortul lor nu a fost în zadar. În cele 68 de minute, treci printr-un amalgam de stări și trăiri, fără să știi ce urmează.
Recomand acest spectacol din toată inima! Este o interpretare unică, diferită de tot ce am văzut până acum. Deși pe scenă apar doar două personaje, în spatele lor se află o echipă extraordinară de oameni dedicați, care au contribuit la crearea unei experiențe memorabile.
Hai să fie cu teatru, și nu orice teatru, ci teatru bun!
*Sursa foto: Lucian Ispas
No Comments