În umbra iubirii.

Într-un oraș ascuns printre dealuri, unde soarele apunea întotdeauna prea repede, Ana își petrecea serile privind cerul din ce în ce mai cenușiu. În mâinile ei, ținea o scrisoare veche, pătată de lacrimi uscate, scrisă de mâna lui Victor, omul pe care îl iubea mai mult decât însăși viața. Victor fusese o furtună. Un om al tăcerilor grele și al promisiunilor neîmplinite. O iubea pe Ana, dar nu știa să-și arate iubirea. Pleca des, lăsând în urmă doar absența lui dureroasă, fără cuvinte care să aline. Ana încerca să înțeleagă, să îl ierte de fiecare dată, dar rănile se adunau în sufletul ei ca frunzele moarte din curtea casei lor.

Într-o seară târzie, după încă o absență a lui Victor, Ana a găsit curajul să-i scrie o scrisoare. În rândurile tremurătoare, i-a spus cât de mult o duruseră zilele fără el, cât de greu era să trăiască în umbra iubirii lor neterminate. Și totuși, l-a iertat. „Te iert pentru tot ce nu ai făcut, pentru tot ce nu ai spus. Te iert pentru că te iubesc și pentru că nu știu să trăiesc altfel decât iubindu-te.”

Victor nu a răspuns imediat. Când în sfârșit s-a întors, ochii lui purtau povara tăcerilor lungi. „Ana,” a șoptit el, „știu că te-am rănit. Știu că nu merit iertarea ta, dar mă voi întoarce de fiecare dată, dacă mă mai primești.”

Deși sufletul ei era încă plin de cicatrici, Ana l-a strâns în brațe, incapabilă să-l respingă. Iubirea ei pentru el era ca un foc mocnit, mereu prezent, chiar și atunci când nu ardea cu flăcări. Și, deși știa că rana din sufletul ei poate nu se va închide niciodată complet, a ales să creadă în ei, să spere că într-o zi Victor va învăța să o iubească așa cum merita.

În noaptea aceea, sub cerul acoperit de stele, Ana și Victor au stat îmbrățișați, iar vântul a purtat departe toate cuvintele nerostite dintre ei. Ana știa că dragostea lor era imperfectă, dar era a lor. Și uneori, iubirea imperfectă era tot ce aveai nevoie pentru a merge mai departe.

*Ana și Victor sunt personaje fictive, dar evenimentele din povestea lor sunt inspirate din realitate, reflectând situații și trăiri autentice.

Să fie cu iubire!