Bugonia – când satira întâlnește științifico-fantasticul.

Înainte să povestesc despre film, am să scriu câteva lucruri care m-au făcut să ajung să-l văd.

Ce, sau mai bine spus, cine m-a adus la Cinema Elvire Popesco?

Zilele trecute îmi scrie prietena Delia – Deliuța, cum o alint eu – să mă întrebe dacă pot să merg sâmbătă cu ea la un film. Evident că răspunsul a fost pozitiv, având în vedere că, cu câteva zile înainte, mă gândisem să-i propun să ne revedem. Așa că am stabilit că ne vedem sâmbătă, 25 octombrie, în fața Institutului Francez – Elvire Popesco.

Zis și făcut. Sâmbătă, la ora 11:50, ajunsesem deja în fața clădirii frumoase de pe Bulevardul Dacia, care găzduiește Institutul Francez din România, la București. Nici nu știam la ce film merg, așa că am consultat programul cinematografului pentru a afla titlul. Nu am căutat să citesc despre el, pentru că voiam să fiu surprinsă.

Ce m-a mișcat însă a fost faptul că am citit că este în regia lui Yorgos Lanthimos 🙂 Tot aici, tot în regia lui, mai văzusem un film care m-a surprins plăcut.

De unde ideea filmului?

„Bugonia”, regizat de Yorgos Lanthimos, este un remake al filmului sud-coreean din anul 2003, Save the Green Planet!, regizat de Jang Joon-hwan.

Hollywood a fost interesat de remake-ul acestui film încă de prin anul 2010, însă proiectul a fost blocat până în anul 2021, când casa de producție a lui Yorgos Lanthimos a readus în discuție subiectul.

Astfel, în anul 2023, Will Tracy a fost angajat să lucreze la scenariu, iar din anul 2024 s-a alăturat și Yorgos Lanthimos, atras de tonul absurd și de potențialul de satiră socială al poveștii — teme foarte compatibile cu stilul lui.

Așa a luat naștere Bugonia, care păstrează structura de bază, însă într-un context occidental.

Emma Stone joacă din nou un rol principal într-un film regizat de Lanthimos. Colaborarea dintre Emma Stone și Yorgos Lanthimos continuă — acest film marchează încă o întâlnire între ei, după filmul “Poor Things”.

Ce înseamnă Bugonia?

Titlul „Bugonia” are rădăcini mitologice grecești și face referire la o credință antică potrivit căreia albinele se nășteau spontan din cadavrele vitelor.

Am observat și în “Bugonia”, la fel ca în “Poor Things”, același stil vizual foarte ciudat, absurd, caracteristic lui Lanthimos — o combinație de umor negru, science-fiction și satiră socială. Minunat! Psihologic. Am crezut, în prima oră, că deja știu cum se termină filmul, însă… surpriză!

Au fost câteva indicații subtile care te-ar fi putut ajuta să înțelegi că intuiția despre cum se termină filmul, pe care cred că jumătate din sală a avut-o după prima oră, nu era cea corectă.

Nu spun 🙂

Să-ți trezesc interesul. Ce zici? Hai!

Bugonia este o combinație de umor negru și science-fiction, în care Emma Stone joacă rolul lui Michelle, o femeie de afaceri cu o puternică influență economică locală, dar și internațională.

Doi tineri (Don și Teddy), obsedați de teorii ale conspirației, o răpesc pe Michelle, crezând că este o extraterestră care intenționează să distrugă Pământul.

Dacă după prima oră totul pare intuitiv, te vei înșela 🙂

Finalul este ceva la care nu te-ai gândi, fiind prins în scenele regizorului, care se joacă cu tonalitățile: comedie neagră + horror/sci-fi + satiră.

Nu spun mai mult. Cred că merită văzut.

Probabil am să-l mai văd încă o dată, ca să-mi schimb modul în care am gândit în prima oră a filmului.

Na… cam atât despre film. Sper că v-am trezit curiozitatea 🙂

După film, am rămas în sală pentru a citi numele celor care au lucrat pentru ca noi să avem acest film. Am ieșit de pe rândul pe care am ocupat scaunul în timpul filmului și am mers lângă rândul din față. Surpriza mare a fost să o văd pe doamna Irina Margareta Nistor! M-am blocat și, de teamă să nu deranjez, nici măcar un „bună ziua” nu mi-a ieșit pe gură. Mi-ar fi plăcut să-i spun măcar cât de mult o admir. Acum îmi pare rău…

Am părăsit incinta Institutului, traversând Bulevardul Dacia spre Parcul Ioanid, și tot comentam filmul cu Delia. La un moment dat, ne-am uitat una la cealaltă și ne-am întrebat:
— „Nu ți se par ciudați oamenii?”
Parcă erau extratereștri… sau poate noi :)) Cine știe!

Doi băieți drăguți, îmbrăcați diferit, ca un fel de Matrix, lumina blândă de toamnă care cădea peste frunzele îngălbenite, două fete cocoțate într-un copac, cu crengile primitoare ca niște scaune, citeau liniștite — ca și când locul acela era perfect normal…

Asta spun!

Când vezi așa ceva după ce ieși de la un film cu idei conspiraționiste, ce poți să crezi?

Am râs copios și zgomotos, și noroc că următoarea poveste ne-a scos din „mood”-ul filmului — dar aceasta e o altă poveste, pe care sper să o așez aici, pentru a-mi aminti de ea peste ani.

Una peste alta, am avut o zi de sâmbătă mi-nu-na-tă!
Mulțumesc frumos, Deliuțo!

Și vouă vă spun: mergeți la film!