Campioană Europeană şi Mondială la înot în ape înghețate.
- Povestea Luizei Beloae este una despre curaj, perseverență și descoperirea forței interioare în cele mai reci ape. La doar patru ani, a fost selectată pentru înot. Astăzi, la 47 de ani, Luiza nu doar că înoată cu aceeași pasiune, ci aduce României medalii europene și mondiale la un sport extrem: înotul în ape înghețate.
Mi-am schimbat mentalitatea, am înțeles ce înseamnă să îmbrățișezi frigul.
Luiza Elena Beloae
- spune ea cu seninătatea omului care a învățat să transforme durerea în bucurie. Mândră să reprezinte o țară care încă nu recunoaște oficial acest sport, Luiza continuă să scrie istorie în fiecare competiție și să inspire o nouă generație de sportivi prin deviza ei:
Învață să îți vezi potențialul și o să trăiești viața pe care o meriți.
Luiza Elena Beloae
Cine este Luiza Beloae?
Sunt o persoană ambițioasă care realizează tot ce își propune. Mă vei descoperi și tu și cititorii tăi pe parcursul interviului. Vreau să încep cu povestea care a croit frumos drumul meu spre ceea ce sunt azi.
De la 4 ani am fost selecționată pentru acest sport crezând că sunt băiat (nu purtam cercei), dar când au auzit că sunt fată, a doua zi la ora 10 autobuzul mă aștepta în fața grădiniței să mă ducă la bazin. Așa am descoperit înotul, sport pe care îl practic și astăzi cu mare drag la vârsta de 47 de ani.
Cum ai descoperit înotul în ape înghețate și ce te-a determinat să încerci acest sport?
La insistențele unei alte sportive pe nume Luisiana Bigea, îmi place să îi spun că este „vinovată” pentru această plăcere pe care urma să o descopăr.
Gândul meu s-a dus către: „Oare cum mi-o sta cu o medalie europeană la gât?!”, fără să știu dacă pot să înot în apă înghețată sau fără să îmi cunosc concurența.
Care a fost cea mai mare provocare la prima ta competiție de înot în ape reci?
Venind foarte târziu în echipă (am reușit să îmi fac electrocardiograma cu 12 cicluri și am primit aviz favorabil să intru în apă rece), a trebuit să trec peste etapele de acomodare, a trebuit să intru să înot pentru a vedea dacă sunt acceptată în lot.
Nu am avut multe intrări în bazin până la Europene, lucru care mă speria, însă am descoperit la concurs că nu mai am nevoie de acomodare — efectiv intram în apă și înotam. Trei medalii am adus României: o medalie de aur și două de bronz.
Ai avut vreun moment în care ai vrut să renunți? Dacă da, cum ai trecut peste el?
Fără etapele de acomodare, care sunt foarte utile pentru a avea continuitate pe termen lung, după Europene mă tot gândeam ce a fost în capul meu să fac una ca asta. De ce trebuie să îndur atâta frig și durere din cauza lui?
Am avut o vară și o toamnă ca timp de gândire dacă să merg mai departe. Când ne-au dat voie să revenim în bazinul cu apă rece, mi-am propus să nu mă mai focusez pe frig și pe senzațiile din timpul înotului. Faptul că mi-am schimbat mentalitatea, am înțeles ce înseamnă să îmbrățișezi frigul — am venit de fiecare dată cu plăcere să înot în apa înghețată, iar durerile și senzația de frig au dispărut.
Fiind instructor de înot, cum te-a ajutat această experiență în cariera ta de sportivă?
Când ești cel care îi învață pe ceilalți să înoate, pentru tine este mult mai simplu. Ca instructor trebuie să oferi sportivului tău incredere, siguranță și confort în timpul orei petrecute în bazin — lucru care mă ajută în cariera mea de sportivă.
Cum ai trăit experiența de la Campionatul Mondial de anul acesta, desfășurat la Molveno între 13–19 ianuarie 2025? Care a fost cel mai dificil moment al competiției?
Molveno a fost extraordinar ca oraș — mic și cu o energie pozitivă, cu facilități de top — însă ca organizare au avut minusuri care au dus către abandon sau neprezentarea la probe din cauza epuizării.
Eu am înotat probe scurte: 50, 100 și 200 de metri, dar pentru cei care au avut 250, 500 și 1.000 de m, lipsa zonelor de recuperare obligatorii (saună, jacuzzi) a dus la epuizare fizică și neprezentarea la următoarea probă.
Organizatorii nu au înțeles cât de importantă este recuperarea după ce înoți în apă înghețată. Eu, în ultima zi de concurs, am avut 100 m bras — proba la care, pe ultimii metri, am crezut că mă sfârșesc, abia mai puteam scoate capul să respir.
Muscular nu mai puteam, și asta din cauza faptului că mi-au lipsit zonele de recuperare. Dușul nu era de ajuns să îmi refacă musculatura; aveam nevoie de saună, care a venit prea târziu. Fiind una singură, îi lăsam pe cei care erau în pragul hipotermiei, iar acest lucru a dus la degradare musculară și epuizare totală.
Ai avut un obiectiv clar pentru această competiție?
La această competiție am plecat cu același gând: „Oare cum mi-o sta cu o medalie mondială la gât?!”Am dorit să punctez pentru România — ceea ce s-a și întâmplat. Cinci probe, cinci medalii.
Cum te-ai simțit când ai urcat pe podium și ai adus medalii pentru România?
Mândră și fericită că am putut aduce România pe podium, țara care nici astăzi nu recunoaște acest sport, doar pentru că generăm costuri.
Cum arată o zi obișnuită de antrenament pentru tine?
În urmă cu 12 ani am revenit în competiții. Când puteam, înotam cu o lună înainte de concurs sau uneori deloc. Însă de doi ani de când am descoperit că sufăr de o boală autoimună, mi-am promis că voi încerca să ajung la bazin de maximum trei ori pe săptămână.
Asta fac și astăzi, după doi ani — merg la bazin pentru 50 de minute, de cel mult trei ori pe săptămână înot la îndrumarea soțului meu, care este și antrenorul meu, (Alexandru Ungureanu), și mă bucur de fiecare clipă din antrenament.
Ce tehnici folosești pentru a te adapta la temperaturile extreme?
Singurul lucru care îmi oferă confort în timp ce înot este etapa de dinainte: îmbrăcată corespunzător, o mică încălzire și un mental puternic pe senzațiile din timpul înotului.
Ce rol joacă mentalitatea în acest sport? Cum te motivezi în momentele dificile?
S-a demonstrat că mentalitatea are un rol important în performanță prin gestionarea emoțiilor, a stresului și a așteptărilor de la finalul probei. Eu nu am exerciții, ritualuri sau cuvinte specifice — am învățat să nu am așteptări, am învățat unde îmi este locul și am scăpat de tot acest stres. Merg, înot și mă bucur de orice rezultat.
Ce obiective ai pentru viitor în ice swimming?
Dacă vorbim doar de înot în apă rece — să ne pregătim pentru următoarele concursuri, să aducem noi sportivi de top în lotul Ice Swimming & Open Water România.
Dacă vorbim de statutul acestui sport în România — avem de muncă.
Am ajuns în etapa în care suntem ascultați, urmăriți și studiați de European Aquatic, însă Autoritățile, împreună cu FRNPM, (Federația Română de Natație și Pentatlon Modern), nu ne recunosc ca ramură sportivă, ca sport extrem. Încercăm de doi ani, însă fără succes. Nici măcar să ne strângă mâna pentru ceea ce facem. Totuși, noi, la concursuri, reprezentăm România, nu altă țară.
Am organizat Campionatul Național de Înot în Ape Înghețate și i-am invitat, însă nu au venit. Nu ne rămâne decât să găsim soluții — nu dormim, ne gândim și se muncește la găsirea unor soluții.
Înotul în ape înghețate a luat amploare pe tot globul, vin sportivi din ce în ce mai renumiți la competiții. Cu siguranță, visul nostru ca acest sport să fie unul olimpic este aproape, iar noi toți cei care am înotat în beznă, de fapt, am scris istorie cu fiecare participare la concursuri dar și cu fiecare organizare de concurs.
Se știe că Ice Swimming & Open Water România a adus acest sport la alt nivel, organizând Europenele din 2024 la Oradea — pentru prima dată într-un bazin olimpic, cu toate zonele de recuperare la îndemână. Am vrut să facem pași mari, cum îi place lui Paul Georgescu să spună — am vrut să se vadă că se poate.
Datorită Europenelor de la Oradea lumea a început să se gândească că poate migra iarna la competițiile în ape înghețate; de aceea vedem la fiecare concurs un număr tot mai mare de participanți, iar concursurile se țin în bazine afiliate, nu în lacuri.
Ai participat în februarie 2025, pe 8–9 februarie, la Campionatul Național de Înot în Ape Înghețate, desfășurat la București, la bazinul Diamon. Cum a fost această experiență pentru tine?
Eram singura țară fără Campionat Național în ape reci. Ca să putem merge mai departe trebuia să facem și acest lucru. Clubul Daimon singurul club din România care susține lotul României ne-a pus la dispoziție bazinul, culoarele și stegulețe le-a împrumutat Paul, chiar și podiumul a fost împrumutat.
Avem oameni deștepți în echipă astfel că s-au mobilizat și imediat s-a actualizat site-ul asociatiei pentru înscrieri. S-au întocmit listele de start și pe parcursul a două reuniuni s-a desfășurat primul Campionat Național de înot în ape reci din România. Ca de fiecare data TVR ne-a fost alături, la fel și Catena a fost prezentă și ne-a ajutat să ne recuperăm post concurs cu produsele lor. Ne-am distrat maxim, am înotat și sau bătut două recorduri, la 100 m bras și 100 m spate.
Ai vreun model în acest sport sau pe cineva care te-a inspirat?
Niciodată nu am avut un model, nu am avut curaj să visez să fiu ca altcineva, dar îmi plac anumite tehnici de înot și m-aș bucura dacă aș ajunge să înot la fel de tehnic chiar și la vârsta aceasta.
Ce sfat ai oferi cuiva care vrea să înceapă să înoate în ape reci?
Înotul în ape reci este provocator, extrem și diferit în totalitate de înotul în ape normale. De aceea trebuie făcut cu grijă — regula de aur este că nu ai voie să te aventurezi de unul singur, mereu însoțit. Primul lucru pe care îl spun este că trebuie obligatoriu să faci o electrocardiogramă cu 12 cicluri. Dacă electric stai bine, poți începe acomodarea în apă rece.
Acomodarea constă în dușuri cu apă rece. Dacă sunt prea dure, atunci se începe pe zone — bazine/găleți mici în care ne introducem mâinile și picioarele pe perioade scurte, apoi din ce în ce mai lungi. Urmează fața, apoi dușurile începând cu piciorul stâng, mâna stângă, apoi piciorul drept, mâna dreaptă, urmată de zona inimii, iar la final umerii și spatele. Odată ce te obișnuiești, poți merge la piscină să încerci să înoți.
AtlantisMan este o competiție de anduranță desfășurată în zona litoralului românesc, care adună sportivi pasionați de Open Water și Ice Swimming. Ce a însemnat pentru tine participarea la competiția de la mare, AtlantisMan 2025 și cum ai trăit această experientă de a înota în Marea Neagră în cadrul acestei competiții?
Sunt câțiva ani de când merg odată pe an la un concurs open water. De doi ani avem două competiții open water. Una dintre ele este AtlantisMan unde particip la proba de 2 km și ştafetă 3x500m. Un concurs afiliat Federatiei unde poți înota probe foarte lungi : 2,5 km, 5 km 7,5 km și 10 km, care dorește să aducă sportivii din bazine în mare pentru a se descoperi.
Dacă într-un bazin totul este controlat în open water totul este diferit de la 1 m la altul, de la o tură la alta. Curenți, valuri, vânt și de ce nu, meduze. De doi ani aducem și copiii cu noi, care se bucură de fiecare metru înotat în mare. Temperatura apei nu este scăzută, circa 22 – 24 grade, tocmai bună de înotat. De la an la an totul este diferit, nu poți face o strategie stabilită anterior și doar în timpul înotului dar pentru asta ai nevoie de ceva experiență în open water.
Quick quiz:
Nume: Luiza Elena Beloae
Sursa mea de inspirație: în orice faci găsești o lecție de viață.
Nu plec din casă fără: rucsacul din spate.
Destinația mea preferată este: oriunde este o apă și multă liniște.
Un film pe care îl recomand oricui cu drag: Cartea lui Eli.
Ultima carte citită: Reușita în vremuri moderne de Asheed Advani și Marshall Goldsmith.
Mâncarea mea preferată: orice fel de mâncare unde oul este rege!
Momentul preferat al zilei: când merg spre bazin și îmi beau espresso.
Când am timp liber prefer să: mă plimb în zone liniștite și să gust ceva bun.
Consider că motorul vieții este accelerat de: speranță, energie și forță mentală.
Un gând de final: învață să îți vezi potențialul și o să trăiești viața pe care o meriți!
Luiza, îți mulțumesc frumos pentru timpul acordat. Spor(T) în tot ce-ți propui să faci!
Mulțumesc frumos, Rocsana 🤗
Sursa Foto: Arhiva personală, Luiza Elena Beloae.
Puteți urmări activitatea Luizei pe pagina ei oficială de Facebook.
No Comments