Tind să cred că oamenii sunt mișcați cel mai tare nu de lucrurile perfecte, ci de cele reale.
Iubesc sportul, nu doar triatlonul iar ice swimmingul îmi dă o stare de libertate și de bine overall, nu doar fizică, dar și emoțională, mentală.
Beatrice Ologeanu.
Rocsana Ion: Ești instructor de cycling la o sală din București, fotograf şi, pe lângă toate acestea faci și triatlon. Cum gestionezi timpul astfel încât să predai ore de cycling, să te ocupi de fotografie și să faci şi triatlon?
Beatrice Ologeanu: Sunt lucrurile pe care iubesc să le fac cel mai mult. Nu îmi este greu! Am ajuns să îmi organizez foarte bine timpul astfel încât să fie în favoarea mea. Dimineața fac înot sau altă disciplină din tri, cam o oră, de la ora 6 am la 7 am, apoi muncesc până la ora 16 – 17, program pe care mi-l organizez în funcție de cât de urgente sunt proiectele la care lucrez. După amiază, am câteva zile pe săptămâmă în care predau cycling iar după curs mai am un antrenament de forță. Cu toate acestea, pe cât de greu pare îmi rămâne timp să fac și alte activități de relaxare.
Rocsana Ion: Ce te-a inspirat să te dedici atât de mult sportului?
Beatrice Ologeanu: Iubesc sportul, nu doar triatlonul. Am încercat sau, mai bine spus, am practicat sub o formă sau alta mai multe sporturi până acum. Unele m-au prins mai tare ca altele dar în triatlon m-am regăsit ca și stil de viață. Dacă se întâmplă să am zile în care să nu fac una din cele 3 discipline, fac alt gen de mișcare: yoga, joc ping pong sau volei cu prietenii, fac sesiuni de balet sau stretching, mă plimb mult pe jos, fac ice swimming care îmi dă o stare de libertate și de bine overall, nu doar fizică, dar și emoțională, mentală. Nu îmi impun limite, îmi place mereu să testez noi forme de mișcare și să alternez diverse antrenamente.
Rocsana Ion: Care a fost momentul sau evenimentul care te-a inspirat să începi să faci fotografie, și cum te-a influențat acesta?
Beatrice Ologeanu: Relația mea cu fotografia a început din timpul liceului dar în facultate, am terminat Jurnalism, mi s-a conturat ideea de a spune povești vizuale. Treaba asta cu fotografia a venit cât se poate de natural pentru că sunt o persoană curioasă dar nu intruzivă. Observ multe detalii și pot contura poveștile oamenilor dar nu îmi place să fiu în lumina reflectoarelor iar fotografia a fost o extensie a imaginației cât și a realității mele. Cred că pot să mă conectez cu oameni cât se poate de diverși și pot să le spun poveștile prin fotografii. Asta cred că e mica mea superputere.
Rocsana Ion: Ce te atrage cel mai mult: fotografia de eveniment sau cea de travel?
Beatrice Ologeanu: Când am început să fac fotografie, în facultate, mai serios, m-am axat pe stilul fotojurnalistic, în aceea perioadă lucrând la diverse publicații, și pe fotografia cu implicații sociale. Aportul artistic este destul de mic în acest gen de fotografiere și, mi-am dorit să explorez și alte genuri care să îmi permită o apropiere și mai mare și mai intimă față de subiecții mei. Așa am ajuns la fotografia de portret și de cuplu, unde am și rămas de 12 ani. Datorită fotografiei de nuntă am ajuns în locuri minunate pe acest glob și nu e nicio satisfacție mai mare decât să știi că cineva te vrea să îi fotografiezi un moment unic în viață și te zboară peste mări și țări pentru asta. Sunt un om fericit din acest punct de vedere. Am înmagazinat și am fost martora multor experiențe și povești de viață deosebite.
Rocsana Ion: Cum simți că fotografia ta capturează și transmite emoții sau mesaje? Există vreo fotografie anume care a avut un impact puternic asupra ta sau asupra celor care au văzut-o?
Beatrice Ologeanu: Nu cred că fac magie în fotografiile mele dar cred că emoția se simte prin faptul că îi conduc pe oameni într-un loc și o stare în care pot să fie sinceri cu ei și cu mine, în simplitatea și imperfecțiunea momentelor pe care le surprind. Tind să cred că oamenii sunt mișcați cel mai tare nu de lucrurile perfecte, ci de de cele reale. Nu îi forțez pe oameni să râdă în fotografii însă când o fac, știu și simt că e autentic.
Am o serie de fotografii aproape de sufletul meu, din cadrul unui proiect cu supraviețuitori ai Holocaustului din România, care probabil sunt legate de cele mai emoționante povești pe care le-am auzit. În rest, fiecare fotografie cu un părinte, un bunic, un copil, fiecare mesaj de “mulțumesc pentru fotografia cu bunica mea, de la nuntă, e singura cu ea” sau “m-am emoționat teribil să îl văd pe tata în poze, plângând la nunta mea”. Nu pot descrie în cuvinte satisfacția pe care o am atunci când ofer o amintire de genul acesta cuiva.
Rocsana Ion: De ce triatlon și cum ai ajuns să practici acest sport?
Beatrice Ologeanu: Pentru că am simțit ce nu am mai simțit la niciun alt sport pe care l-am încercat, că în sfârșit am ajuns la sportul meu. La ce mi se potrivește. A fost prima oară când mi-a părut rău că nu l-am descoperit mai devreme, motiv pentru care a trebuit să muncesc mult și să încep de la zero, în special la înot. Cu alergatul am fost în contact permanent din copilarie, iar cu pedalatul, am plecat de la un hobby cu un single speed vintage, cu care mă plimb și acum în oraș și cu care am făcut și prima sută de kilometri. Deci totul a început ca un experiment, la care s-a adăugat dorința de a face un ironman până la împlinirea vârstei de 30 de ani, ceea ce am și făcut. Sunt 5 ani de când tot fac acest experiment frumos și tot descopăr lucruri noi despre mine și corpul meu în relație cu sportul.
Rocsana Ion: În anul 2022 ai participat la Campionatul Mondial de Înot în Ape Înghețate, organizat în Polonia, la Glogow. România a fost reprezentată de un lot format din 11 persoane, membrul fondator fiind Paul Georgescu, tu fiind singură fată. Cum ai ajuns în echipa lotului şi mai ales cum a fost experiența pe care ai trăit-o?
Beatrice Ologeanu: A fost o experiență wow care m-a scos mult din zona de confort. A fost și cea mai grea. Nu am termen de comparație dar pentru mine ca și înotător amator să ajung la un campionat mondial, nu doar de înot, ci înot în apă înghețată și, să iau și o medalie la el, a fost ceva aproape ireal. Cred că au fost mulți cărora li se parea probabil ciudat și am avut momente de îndoială gândindu-mă că nu am ce să caut acolo pentru că înotam de doar 5 ani și că sunt alții mult mai buni, etc. etc.
Și că sunt alții mai buni, asta e adevărul dar eu am fost acolo și am înotat în apa aia de 3 grade, printre puținii oameni care făceau asta. “ Vina” este în totalitate a lui Paul, care din nu știu ce motive a crezut că o să mă descurc si chiar am făcut-o. Poate că a văzut ceva ce eu nu am văzut în mine dar am realizat ulterior. Toți cei din lot au fost un real sprijin, ca o mică familie iar poza de pe podiumul din Glogow cu steagul României este una care mă emoționează și mă face să îmi dau seama că am fost o mică piesă din puzzleul acesta al istoriei Ice Swimmingului din România.
Rocsana Ion: Ce sfaturi ai pentru cei care doresc să se implice în activități sportive extreme, cum ar fi înotul în ape înghețate?
Beatrice Ologeanu: Nu mă simt în măsură să dau prea multe sfaturi dar pot să încurajez oamenii să încerce înotul în apă rece sub îndrumarea și supravegherea oamenilor care fac asta de mai mult timp. Să vină la un antrenament de ice swimming, să înceapă cu dușuri reci, să participe la un antrenament într-un cadru organizat, nu să meargă singuri pe lac. Prima dată vor începe cu imersii în apă, reprize scurte, respirații wimhof apoi exerciții de revenire/recuperare după care, ulterior, în funcție de cum tolerează temperatura apei, vor trece la partea de înot începând cu distanțe scurte.
Rocsana Ion: Care este cea mai mare provocare pe care ai întâmpinat-o în cariera ta de instructor de cycling și cum ai depășit-o?
Beatrice Ologeanu: Având în vedere că sunt o persoană introvertă, vorbitul în public.
Rocsana Ion: Cum te pregătești mental pentru competițiile de triatlon și cum faci față stresului în timpul acestora?
Beatrice Ologeanu: Am un playlist de muzică special pentru asta. Îmi reamintesc că fac pentru mine și pentru nimeni altcineva si, chiar dacă va fi să nu iasă bine ceva, din motive care nu țin de mine, munca din spate a fost făcută cu drag și nu regret pentru că nu pot să am control total asupra a ceea ce se poate întampla. Așa gândesc, în viață, în general, am învățat să iau lucrurile ușor. Și bineînțeles, focus, focus. Dacă am un goal, întotdeauna sunt fairplay până la capăt, și nu mă gândesc să îi dărâm pe alții ca să mă ridic eu pentru că fiecare are cursa lui.
Rocsana Ion: Care este amintirea celui mai frumos concurs de triatlon, amintire pe care nu o vei uita niciodată?
Beatrice Ologeanu: Cred că la fiecare concurs am avut parte de câte o experiență frumoasă sau deosebită. La primul triatlon în anul 2018, probă Olimpică, când am aflat că am luat locul 1 la AG (categorie de vârstă), desi îmi propusesem doar să ies cu viață din apă, pe atunci nu aveam ceas care să îmi măsoare timpul, kilometrii, pulsul, etc., aveam o bicicletă împrumutată, cred că am făcut tot concursul cu un baton proteic, hahaha, nu știam cu ce se mănâncă triatlonul absolut deloc, doar știam că trebuie să termin cumva toate cele 3 probe.
O altă amintire mai degrabă amuzantă decât specială a fost la IROMAN Kalmar, în Suedia, când Alistair Brownlee ajungea la finish, era ultima lui tură de alergare și ultima bucată de 200 metri care era comună cu ieșirea spre traseul de alergare, eu fiind la prima tură de alergare. Spre bucuria mea, pot să zic că am alergat 200 m cu Alistair Brownlee, desi el termina alergarea și eu începeam. Când am văzut cum s-au ridicat în picioare sute de oameni care îl aplaudau și îi scandau numele, a fost de-a dreptul emoționant și pentru câteva secunde m-a trecut un fior. În aceeași categorie emoționantă aș încadra și momentul în care am trecut linia de finish împreună cu un om în scaun cu rotile, cred că am redefinit puțin ideea de “greu”
Rocsana Ion: Care este cea mai memorabilă experiență pe care ai avut-o în postura de fotograf?
Beatrice Ologeanu: Un moment ce mi-a rămas pe retină a fost când am fotografiat o nuntă doar cu cei doi miri și preotul sub o cascada uriașă în Islanda. La câteva minute după aceasta s-a format un dublu curcubeu deasupra lor și pot să spun că acolo am făcut și una din fotografiile mele preferate. Eram în mijlocul naturii, totul aproape neatins de oameni, eram aproape fleașcă de la stropii de apă din cascadă dar în momentul acela mi-am dat seama cât de norocoasă sunt să fac ceea ce fac.
Rocsana Ion: Care sunt beneficiile pe care le-ai observat în viața ta din practicarea sportului în mod activ?
Beatrice Ologeanu: Cred că toate lumea știe care sunt beneficiile majore din practicarea oricărui sport făcut cu grijă și cu cap, în moderație, fără să aduc în discuție sportul la nivel de performanță: disciplină, sănătatea, în special prin antrenamente adaptate stilului tău de viață și nivelului tău de fitnness, un hobby curat și motivant care te ține în priză și îți dă goal după goal, pentru că ajungi să îți dorești să fi mai bun și, probabil preferatul meu, ajungi să îi motivezi pe alții la sport, uneori fără să știi. Nu de multe ori mi s-au spus cuvinte de genul: “când am văzut cât poți tu să alergi, am zis să încerc și eu și, de la 3 km, acum am ajuns la 10 km”.
Și ce este cel mai îmbucurător lucru, este că sportul e și mai plăcut și fun când e împărtășit, când ne motivam unii pe alții la mișcare. Recunosc că mă animă ideea de “community over competion”.
Rocsana Ion: Crezi că sportul și arta se completează reciproc?
Beatrice Ologeanu: Sigur nu se exclud. Am avut de mai multe ori ocazia să fac și fotografie de sport la evenimente de mottocross, la Campionatul Mondial de sărituri cu skiurile și colaborări cu branduri de ciclism. Cred că sportul făcut la un anumit nivel este artă și în viitor mă văd tot mai aproape de genul acesta de abordare.
Rocsana Ion: Ce sfat ai pentru cei care doresc să-și exploreze pasiunile în mai multe domenii, așa cum faci tu?
Beatrice Ologeanu: Cred că nu există limită de vârstă sau hobbyuri pe care să îți dorești cu adevarat să le încerci și să nu poți. În ziua de azi ai tutoriale de la cum să înveți să croșetezi, la triatlon pentru începători, cum să mânuiești o cameră, cum să îți asamblezi o bicicletă.
Oprește-te la maxim 2-3 lucruri în care să investești timp și efort. Până și unul singur ca triatlonul necesită o dedicare ce poate fi intimidantă pentru mulți. Ca să nu mai vorbim de implicațiile financiare ale acestui sport care deși poate părea accesibil la început, și este într-o anumită măsură, ajunge să fie unul foarte costisitor în timp dacă ajungi să fii serios în practicarea lui: înscrierile la concursuri, bicicletă, cursuri de înot dacă o iei de la zero, nutriție, adidași de alergare și alte accesorii la care nici nu te gândești. Așadar, investește-ți timpul prețios în ceva ce îți aduce bucurie, ce poți să susți pe termen mai lung și simți că merită efortul financiar și de timp. Nu poți să faci foarte multe lucruri, nu poți sa fii peste tot și să le faci pe toate bine.
Rocsana Ion: Ce planuri ai pentru viitor?
Beatrice Ologeanu: Plănuiesc să mă țin de sport cât îmi permite sănătatea și să scot ce e mai bun din mine. Când o să ajung să nu mă mai bucur de el o să știu probabil că e timpul să renunț și să mă orientez spre altceva decât triatlon. Nu e capăt de drum. Nu știu să zic în câți ani de acum încolo. Am niște goaluri pe termen mai scurt dar dacă le zici, se spune că o să ai ghinion (Haha).
Quick Quiz:
Cheia pentru un stil de viață sănătos este:
Să iei lucrurile ușor și pe rând, din aproape în aproape. Să ajungi la un ritm pe care să poți să îl susții și la finalul zilei să te poți culca liniștit. Și să râzi, să nu trăiești în frustrări și amărăciune.
Un loc unde mi-aș petrece viața până la adânci bătrâneți: Australia.
În prezent citesc: Finding Ultra- Rich Roll
Un sfat pe care îl recomand oricui cu drag:
Hmm… Sunt destule sfaturi, peste tot, aș prefera mai de grabă să încurajez pe cineva cu gândul că “niciodată nu e târziu să te apuci de ceva ce îți place”.
În timpul liber îmi place să:
Gătesc rețete plant-based, beau cafea de specialitate și caut cafenele noi, mă plimb cu bicicleta în oraș, lucrez la proiecte creative și chiar sper cât mai curând să lansez un brand de echipamente de cycling, pentru că am proiectul acesta în minte de ceva timp și lucrez la el.
Trăiesc viața într-un ritm lent și simplu, deși toate activitățile mele par să indice în cealaltă direcție.
Sursa Foto: Arhiva personală Beatrice Ologeanu.
Puteți urmări activitatea lui Betty pe pagina ei oficială de Facebook si pe contul ei de Instagram dar și pe siteul ei BO CREATIVE NOMAD.
No Comments